Ion Minulescu

"N-as putea sa ascund ca de Ion Minulescu ma anima si simpatie
regionala... Poetul era oltean din Slatina. Pentru tot ce-i oltenesc am
o slabiciune congenitala. De-abia iesiti din precupetie, juvetii de
peste Olt, destepti, indragiti si independenti, au dat dovezi de sensibilitati
si o scriptura renovatoare, imi convine sa cred, de cea
mai originala calitate. Oltenii-s febrili, valahi si Minulescu e
Mistralul lor. Lautarii de Jii, struniti-va viorile si cantati!
Poetul nu a murit!"

TUDOR ARGHEZI
Tablete de cronicar, ESPLA 1960
(reproducere dupa o cronica din 1914)

Istoricii literari il socotesc pe Ion Minulescu cel mai cunoscut si mai complet simbolist roman.
Poet, prozator, eseist s-a nascut in Bucuresti in data de 7 ianuarie 1881, ca fiu al comerciantului Tudor Minulescu si Alexandrina, nascuta Ciuca in orasul Slatina (in 1859).
La moartea sotului ei, 28 decembrie 1880, Alexandrina Minulescu avea 22 de ani, iar la recasatorirea cu locotenentul de cavalerie Ion Constantinescu implinise 26 de ani. Copilul Ion Minulescu isi urmeaza familia la Bistrita (Valcea) si apoi la Pitesti, unde se muta garnizoana tatalui sau vitreg. Aici, urmeaza intre 1887-1891 clasele primare (la scoala primara nr. 2 de baieti), apoi se inscrie si devine elev al liceului I.C.Bratianu - din Pitesti (1891-1898). Locurile copilariei si a vacantelor petrecute la Slatina, in preajma bunicilor si a matusii Zoia, sora mamei lui din Slatina si viata de elev, la Pitesti, vor fi evocate in romanul "Corigent la limba romana".
Din cercetarea foilor matricole ale liceului pitestean, rezula clar: "Minulescu nu a fost corijent la limba romana". Descrierea si titlul romanului a fost numai un pretext.
Alaturi de prietenul sau A. Gherghel, coleg de clasa, vor fonda societatea literara a elevilor si se va produce debutul literar si se va produce cu o poezie publicata in revista "Povestea Vorbei" (nr. 29 din 27 martie 1897), semnata cu pseudonimul I.M. Nirvan. Peste ani, in 1941 Minulescu isi aminteste ca privea poezia "convenabila" ca un catren.

"In locul trist si solitar
Troneaza, masura luna plina
Ca o margea de chihlimbar
Expusa intr-o vitrina".

Aici, la liceu, scoate revista sapirografica "Luceafarul", care ii va aduce necazuri din partea directorului scolii, care va interzice revista. Ultima clasa de liceu o va absolvi la Bucuresti in pensionul Brandza si Arghirescu unde se vor apropia de lirica simblistilor Ion Petrica si Iuliu Cezar Savescu.

In 1899 se inscrie la Facultatea de drept din Bucuresti dar nu se prezinta la sesiunile de examen din iunie si din toamna. In 1900 se va inscrie la Facultatea de drept din Paris, unde il are coleg pe marele avocat de mai tarziu Istrate Micescu. Traieste din plin boema marii metropole franceze si frecventeaza cabaretele parisiene, care, in epoca simbolista reprezentau adevarate institutii de cultura. S-a scris pe buna dreptate ca prin spiritul sau jovial, social, bonom si boem, Minulescu este un produs al cafenelei literare, de unde legenda si marea lui popularitate.

Nici la Paris nu se tinea de studii sistematice, dar va citii mult si cu infrigurare pe Laurtreamont, Baudelaire, Verlaine, Jules la Forbe, Emil Verhaeren, Maurice Maeterlink, pe care-l va socotii mai tarziu, alaturi de Shakespeare ca cel mai desavarsit reprezentant al asa zis-ului Theatre de Pensee. Il cunoaste personal pe Jan Moreas, care se rupsese de simbolisti, formand "Scoala neoclasica". In 1904 va calatorii in Germania si Italia. La Paris scrie versuri si le va publica, pe unele, la "Revista alba" care avea redactia la Geneva, pe altele la "Curierul literar" sau la "Revista literara" de la Bucuresti, iar pe cateva le va face cunoscute abia la intoarcerea in tara, "Viata Noua" (1905-1925) a lui Ovid Densusianu.

In 1905, poetul boem Ion Minulescu, imbibat de simbolism, se intoarce in patrie. Devine impreuna cu poetul Dimitrie Anghel, functionar la Constanta intre 1905-1907. Aici se petrece prima sa piesa de teatru, "Pleaca berzele". Acum, Ion Minulescu incepe sa publice la mai toate revistele simboliste din tara. In 1908 ii apare primul volum de versuri "Romante pentru mai tarziu", care-l consacra ca un mare poet simbolist si sef al poeziei noi. Urmeaza alte volume de poezie si proza, la care se adauga teatru, cand, in 1921 debureaza ca dramaturg cu piesa "Pleaca Berzele".

Se casatoreste, ajunge la Iasi din cauza refugiului, se intoarce si ajunge la Directia Teatrului din Craiova (1919). Este numit Director general al Artelor (1922). In 1926 gireaza temporar Directia Tewatrului Natonal din Bucuresti.

Ii apar volumele de poezie, de proza si de teatru. Contestat de unii, gloria lui poetica trece, totusi, hotarele tarii. Este tradus la Paris si Londra.

Participa la fondarea societatii scriitorilor romani. Detine functii de conducere in cadrul acestei societati: devine membru fondator al societatii Autorilor Dramatici din Romania, al Asociatiei Bibliofililor. Participa la diferite solemnitati privind sarbatorirea unor scriitori, inaugurarea de monumente inchinate unor mari personalitati al scrisului romanesc: Goga, Eminescu, etc.

Leaga noi prietenii, le cultiva pe cele vechi in special cu personalitati legate prin origine sau afinitate cu orasul Slatina precum poetul Nicolae Davidescu, Mircea Damian sau C. Saban-Fagetel, directorul revistei "Ramuri", Craiova.

Poposeste adesea si la Slatina, luand parte la sezatori literare; isi intalneste rudele ori asteapta un tren in gara Slatina, ocazie cu care va compune frumoasa poezie "Nevasta sefului de tren".

La 11 aprilie 1944, in urma bombardamentelor din capitala Ion Minulescu sufera un colaps si decedeaza. In 1945, sotia sa, Claudia Milian Minulescu si fiica sa Mioara Minulescu creaza asociatia literara "Prietenii lui Ion Minulescu " care va stimula poezia si va acorda premii literare unor tineri debutanti.

Minulescu este adoptat fiu de onoare al municipiului Slatina - leaganul copilariei sale. Numele sau a fost atribuit unei Scoli postliceale (astazi Colegiul National), Bibliotecii Judetene si librariei reprezentative a orasului. Festivalul National de creatie pentru poezie si proza a ajuns la cea de-a XVI-a editie - (2006)

Opera in volume
Poezia

1. Romante pentru mai tarziu, Editura L. Alcalaz, Buc., 1908, 102p., edit. a I-a
2. Romante pentru mai tarziu, Editura Librariei Lacec, Buc., 1909, 112p. edit. a II-a
3. De vorba cu mine insumi. Poezii, Editura Stud de Arte Grafice "Albert Baer", Buc., 1913, 82p.
4. Romante pentru mai tarziu, Editura "Cultura Nationala", Buc., 1922, 99p, edit. a III-a
5. De vorba cu mine insumi. Poezii, Editura "Nationala", Buc. 1924, 73p, edit. a II-a
6. Spovedanii. Versuri, Editura "Artele Grafice", Buc. 1927, 27p
7. Romante pentru mai tarziu, Editura "Cultura Nationala", Buc. 1927, 94p, edit a IV-a
8. Strofe pentru toata lumea, Editura "Cultura Nationala", Buc. 1930, 106p
9. Nu sunt ce par a fi. Versuri, Editura "Fundatia pentru literatura", Buc. 1936, 118p
10. Poezii. Romante pentru mai tarziu. De vorba cu mine insumi. Strofe pentru toata lumea, Editura Alcalaz, f.a., 152p
11. Poezii. Romante pentru mai tarziu. De vorba cu mine insumi. Strofe pentru toata lumea, Editura Alcalaz, 1936, 151p
12. Versuri, ingrijite de autor, Editura P.L.A., Buc. 1939, 362p
13. Nu sunt ce par a fi, Buc. 1941,26p (extras)
14. Versuri, Editura Fundatiei Regale pentru Literatura si Arta, Buc. 1943, 388p
15. Versuri, E.S.P.L.A., Buc. 1957, 259p
16. Versuri. Editura pentru Literatura, Buc. 1964, 391p
17. Scrieri. Versuri. Vol I, Editura Pentru Literatura, Buc. 1966, 322p
18. Romante pentru mai tarziu si alte poezii, Editura pentru Literatura, Buc. 1967, 353p
19. Romante pentru mai tarziu si alte poezii, Editura pentru Literatura, Buc. 1969, L+350p
20. Versuri, Editura pentru Literatura, Buc. 1969, 309p
21. Poezii, Editura Tineretului, Buc. 1969, 348p
22. Banchetul meu, Cantece si romate, Editura Calea Romaneasca, Buc., 1971, 186p + un portret
23. Opere. Versuri. Editura Minerva, vol I, Buc. 1974, LXXVI + 620p + 13f planse
24. Versuri. Antologie prefata si bibliografie de Gabriela Omat, Editura Minerva, buc. 1975, 296p, edit a I-a
25. Versuri. Antologie prefata si bibliografie de Gabriela Omat, Editura Minerva, buc. 1977, 295p, edit a II-a
26. Intr-un bazar sentimental. versuri. Antologie si cuvant introductiv de Mircea Braga, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, 45p cu ilustratii
27. Versuri, Editura Minerva, Buc., 1981, 384p
28. Romante pentru mai tarziu. Poezii. Editie ingrijita de Mircea Radu, Editura Scrisul romanesc, Craiova, 1984, 140p
29. Romante pentru mai tarziu. Bibliografie scolara, Editura Valeriu, Craiova 1995, 144p
30. Nu sunt ce par a fi. Versuri. Editura Literatura, Chisinau, 1997,312p
31. Poezii. Editie ingrijita si studiu cronologic de Emil Manu, studiu introductiv de Valeriu Rapeanu, Editura Porto-Franco, Buc 1998, 218p
32. Versuri (Gravuri de Dobrian, f.loc, f.a., 13p cu ilustratii)