ION MINULESCU - 140 ani de la naştere
Născut la București, la 6 ianuarie 1881, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa, Alexandrina, născuta Ciucă, fiica unui caval slătinean, care rămâne văduvă si se recăsătorește cu Ion Constantinescu, căpitan de cavalerie. Tatăl său, Tudor Minulescu, a fost comerciant.
A urmat școala primară și gimnaziul la Pitești. A dat examenul de bacalaureat în anul 1899 la un pension particular din București, „Brânză și Arghirescu”.
În 1897, sub pseudonimul (I. M.) Nirvan apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Pitești, în revista Povestea vorbei.
În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în Foaia pentru toți, doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul.
Poeții francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se întoarce în țară, unde compune poezie și proză.
În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din Jurnalul unui pribeag, în revista Viața nouă a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste.
În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune Romanțele pentru mai târziu in revista Viața literară și artistică a lui Ilarie Chendi. Tot în acest an începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în Sămănătorul.
Iarna 1906-1907 cei doi prieteni o petrec la Constanța, ecourile acestei șederi pe țărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele Romanțe pentru mai târziu (1908) și în Fantaziile lui D. Anghel (1909).
În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887-1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri Garoafe roșii (1914), Cântări pentru pasărea albastră (1923), Întregire (1936), precum și a unor piese de teatru, între care drama Vreau să trăiesc (1937).
Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică înzestrată, care s-a consacrat cu devoțiune filială păstrării memoriei părinților ei. Urmează anii războiului, 1916-1918 când soții Minulescu se refugiază la Iași.
După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu: Măști de bronz și lampioane de porțelan (1920).
Un an mai târziu, Minulescu își face debutul ca autor dramatic: pe scena Naționalului se joacă piesa Pleacă berzele și comedia într-un act Lulu Popescu (10 ianuarie).
În 1924, apare romanul Roșu, galben și albastru, unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile Vieții românești.
Se reprezintă Omul care trebuie să moară, „grotescă tragică în trei acte”, publicată mai târziu, în 1939, sub titlul Ciracul lui Hegesias, iar 6 ani mai târziu, în 1930, apare volumul Strofe pentru toată lumea. Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiți-le noaptea.
În anul 1940 a fost inițiat în francmasonerie împreună cu soția sa, Claudia Millian-Minu¬lescu.
Director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste Revista celorlalți și Insula. A debutat cu versuri în revista Povestirea vorbii. S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice.
Biblioteca Județeană Olt, instituția emblematică de cultură ce îi poartă numele marelui poet și prozator Ion Minulescu, deține în fondul său documentar o serie de acte deosebit de valoroase, care fac trimitere la evenimente din viața și activitatea patronul său spiritual, Ion Minulescu. Astfel, la Secția Fond Documentar din cadrul Bibliotecii Județene Olt se regăsesc:
-Actul de naștere al lui Ion Minulescu, 1881 (Arhivele Statului, jud. Argeș)
-Actul de vaccinare a lui Ion Minulescu, 1882
-Situația școlară cls I (1892/1893)
-Situația școlară cls a II (1893/1894)
-Situația școlară cls a III-a (1894/1895)
-Situația școlar cls a V-a (1896/1897)
-Cerere de reîncriere în cls. a VI-a (1897)
-Situația școlară cls a VI (1897-1898)
-Registrul stării civile – pentru morți
-Registrul stare civilă pentru căsătoriți ( Arhivele Statului jud.Olt)
-Actul de căsătorie a lui Teodor Minulescu cu Alexandrina Ștefan Ciucă – părinții lui Ion Minulescu
-Poezie apărută în Revista „Itinerar” – „În clasă” Claudia Millian
-Articol scris de Aurel Rău – revista de literatură și spiritualitate „Steaua”
-Revista de istorie și teorie literară – TOM 23/4-1974
-Itinerar – nr. 2, sept. –oct. 1936, p.6 Slatina, 1936
-Plan tematic – Centenar Ion Minulescu (1881 – 1981)
-Dintre sute de catarge – foaie volantă a elevilor Liceului de matematică fizică „Ion Minulescu”, Slatina, 1981
-Contemporanul - săptămânal al Consiliului culturii și educației socialiste, 6 februarie 1981
-Luceafărul – săptămânal editat de Uniunea Scriitorilor din R.S.R – 24 ian. 1981
-Baricada – săptămânal independent de opinie și cultură – marți 22 ianuarie 1981
-Scânteia – ziar, 1 februarie 1981
-Luceafărul – 15 feb. 1969, Revistă a Uniunii scriitorilor din R.S.R.
-Universul - Săptămânal independent – 2/8 aug. 1990
-Timpul – Revistă de cultură – Nr. 11 noiembrie
La 11 aprilie 1944, la Bucuresti, Ion Minulescu încetează din viață în urma unui stop cardiac. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.